joi, 26 februarie 2009

Acasa

M-am pierdut de ceva vreme prin Bucuresti cautand sufletul pereche care de fiecare data cand credeam ca l-am gasit imi inchidea usa in fata deoarece ori eram "prea bun, prea rau". Cautand am pierdut din vedere locurile pe unde am crescut si de unde mi-am luat energia primara, am pierdut din vedere pe ai mei care de fiecare data ma intrebau la telefon "cand mai trec pe acasa". Am spus ca sunt in cautare sufletului pereche care nici acum nu a aparut. Inca ma simt nerealizat in plan emotional pentru ca am iubit pe cine nu trebuie, sau am ranit pe cine nu trebuie. Cine va fi ea, sa fie pe aceeasi unda cu mine si inca o astept.

A trebuit ca mama sa ajunga la spital ca sa iau o decizie in 30 sec, "plec acasa sa o vad pe mama", nu iti e prea bine cand auzi la telefon, totul pare ca e mai grav, iar minutele par ore. Am plecat in urmatoarele secunde doar cu calculatorul de care nu pot desparti nicicand (dependenta). Am ajuns in fata casei si toti caini si pisicile era in jurul meu dupa ce mai bine de doua luni nu mai trecusem pe acasa. I-am luat pe toti in brate si m-am umplut de energie, mi-a fost bine toata ziua.

Desi e frig de dimineata, m-am bucurat de zapada care inca mai rezista primaveri care sta sa vina sau de soarele care incearca sa spuna ca el va fi curand la putere. A fost o zi superba in care m-am umplut de energie si care m-a facut sa uit ca desi caut acel suflet nu trebui sa uit si pe cei care inca ma mai sprijina.

Am fost cu tata toata ziua, impartit intre jobul meu zilnic de a-mi cauta ceva mai bun de lucru si treburile in jurul casei. A fost placut si recomfortant toata ziua.

Mama e mai bine si m-am linistit si eu putin.

Tata e bine si am avut timp sa discutam lejer multe din gandurile si planurile mele pe anul acesta. Ne-am bucurat de un pahar de vin la soba care nu mai contenea sa ne incalzesca, cu lemnele trosnind si degajand caldura lor. A fost o zi care mi-a ridicat moralul pentru ceea ce va urma ca de fiecare data cand ma intorc acasa.
Maine va fi o noua zi in care imi voi solidifica fortele acumulate pana acum, pentru ce va urma saptamana viitoare.

duminică, 22 februarie 2009

Iubirea

Ne evaluam viata in fiecare zi si ne intrebam "e bine sau e rau" vrem sa reusim intr-o relatie, dar nu putem accepta de multe ori ca valoriile pe care l-am cultivat in noi sa nu fie respectate.

M-am intrebat ce iubim cu adevarat ce ne declanseaza iubirea pentru o anumita persoana pe care abia am intalnit-o.

De multe ori se intampla sa nu simti nimic pentru persona pe care o intalnesti, dar persoana din fata ta trece prin alte stari care poate schimba relatia. Poate aceea persoana te vrea la un alt nivel in iubire pe care tu nu o poti vedea in acel moment. Te va asalta cu dragoste si poti ceda daca nu esti puternic. Te vei intreba apoi ce iubesti mai mult emotia, imaginea sau trupul.

Poti fi luat de val si valorile tale sunt uitate undeva in tine doar pentru emotia pe care o simte trupul. Valorile vor reveni din cand in cand in minte intrebandu-te ce cauti intr-o asemenea relatie pe care nu o vrei sau nu ai visat-o asa.

E dureros pentru ca nu suntem in stare sa terminam jocul iubiri inainte de a creste prea mare, iar socul despartiri poate destabiliza pe ambii parteneri chiar daca totul nu a fost decat o simpla noapte de amor.

Iubirea nu trebuie sa fie ceva din care suferi, si doar ceva din care vei crea lucruri noi, vei deveni poet pentru o noapte sau doar un alt eu care scrie o scrisoare in graba intrebandu-te de unde atatea idei.

E frumos sa iubesti si sa primesti aceeasi dragoste din parte partenerului, dar uneori mintiile partenerilor nu au aceeasi frecventa, care ar mentine acea flacara a iubiri din primele momente ale cunoasteri.